România nu a avut nicicodată instituții de presă grozave, dar au fost de-a lungul timpului reporteri geniali care au creat o tradiție a reportajului literar. Cel mai bun dintre ei rămâne Filip Brauner (1898-1977), un evreu dintr-o familie de intelectuali, care a scris în perioada interbelică sub pseudonimul F. Brunea-Fox.
Brunea-Fox stătea prin mahalale, bătea țara cu trenul la clasa III-a și scria reportaje sociale din România interbelică, o lume a sărăciei și mizeriei în care el vedea viață și frumusețe. A fost urmărit de poliția secretă și înainte, și după cel de-al Doilea Război Mondial, iar după venirea comuniștilor n-a mai scris nimic.
Cei mai mulți studenți la jurnalism n-au habar că există. Cei puțini care au auzit de el nu au cum să-l citească. Reportajele lui au fost strânse în câteva cărți care nu se mai găsesc nici în anticariate.
Așa că i-am făcut blog. Ne-am apucat să-i căutăm și să-i scanăm toate cărțile de reportaje. O să publicăm câte un text pe săptămână pe blogul ăsta, iar la final o să le strângem într-un eBook.
Dacă vreți să aflați mai multe despre Brunea-Fox, aruncați un ochi pe pagina de Wiki și ascultați reportajul ăsta radio. Dacă aveți cărți de-ale lui și puteți să ni le împrumutați câteva zile pentru scan, dați un mesaj.
