Am cunoscut un lucrător tipograf care și-a pierdut, într-un accident, un ochi și din această pricină, locul de muncă. Cum a fost ajutat în răstimpul necesar pentru îngrijirea ochiului distrus, cum a fost înlesnit apoi în intervalul șomajului de „asigurările sociale” e un capitol aparte, pe care îl vom dezvolta altă dată.
Rămas fără serviciu, refuzat pretutindeni din pricina infirmității, în cele din urmă a găsit undeva o slujbă să nu moară de foame. O slujbă de salahor sau așa ceva, într-un atelier de imprimerie. I s-a pus condiția să-și „repare” ochiul.
Dealtminteri, el singur a simțit că e o necesitate nu de ordin biologic – organul era vătămat în mod iremediabil – ci de ordin psihologic. Îl supăra compătimirea celorlalți. Avea impresia că spectacolul găurii sîngerii căscate în locul unde normal e să fie un organ teafăr îi indispune, mai precis îi scîrbește pe tovarășii săi de atelier. E de înțeles sensibilitatea infirmului, încă prea tînăr ca să se refugieze în resemnare, să accepte fără scrîșnire sorții destinului. Cineva l-a sfătuit să-și procure un ochi de sticlă. Ca asigurat, nu va întîmpina greutăți în obținerea lui.
Trecem peste demersuri, peste pierderea de timp etc. Alt capitol și acesta. Și într-o bună zi lucrătorul – un ins slab și timid – și-a făcut o apariție triumfătoare. Căpătase ochiul de sticlă. Numai că de aici i s-au tras o serie de peripeții, de aci, drama. Nefericitul abia intrase „în contact” cu generozitatea oficialității.
Cînd l-au văzut colegii, nu și-au putut ascunde uimirea: i se dăruise o „piesă” de altă culoare. Adică avea un ochi albastru – cel teafăr – și unul verde – cel artificial. Ca doi nasturi desperechiați. Două priviri: una naturală – blîndă, omenoasă; cealaltă postișă – rea, fioroasă ca a tigrilor.
S-a dus să-l schimbe. Alte demersuri, enervări, bruftuiri. S-a întors cu un ochi în sfîrșit asemănător cu celălalt, dar mai mare. Căpătase o căutătură macabră. Ochiul sănătos împrăștia o luminiță blajină – cum era și sufletul oropsitului muncitor – celălalt se holba sever, asasin.
Ar fi suportat și acest lucru dacă asimetria n-ar fi stîrnit oroare și haz. A treia oară a crezut că a nimerit-o. Numai că de cîte ori se apleca, îi cădea globul de cristal. Avea norocul să nu se spargă, dar trebuia să-l ridice de pe jos și să-l șteargă de mîneca halatului. Să-I reinstaleze în orbită spre nespusa repulsiune a celorlalți.
Cîteva luni a durat martirajul. Putea fi evitat dacă domnii funcționari, domnii medici ar fi pus mai multă comprehensiune și un impuls de omenie în contactul cu suferința și nevoile semenilor lor.
