Colegului debutant în reportaj, care mi-a făcut cinstea să mă întrebe dacă nu cumva mi-a mai rămas din stocul vechi vreun subiect inedit, o „lovitură” — cum se spune în jargonul breslei, dintre acelea care avansează într-un singur ceas cu trei galoane o carieră abia începută — i-am spus:
— Regret, nu mi-a rămas niciun subiect virgin. Toate le-am epuizat la vremea lor. Sau au fost devorate de timp, ceea ce, în definitiv, e un drept al lor, oricât s-ar părea de canibală apucătura. Sunt măcinate până la os, șterse din universul lor obiectiv. Au fost…
Dar ce înțelegi dumneata printr-un subiect „gras “, extraordinar? Presupun că nu ceva care să contrazică sensul și finalitatea reportajului, care nu e decât o cange de harponat realitatea, o sondă ce captează conținutul diverselor zone ale realității. Realitatea există independent de reporter, nu e un produs al imaginației sale. Ea se mai cheamă și viață.
E adevărat, viața nu e o vitrină ce-și etalează una lingă alta, numerotate și etichetate, componentele inventarului. E mai curând un bazar variat, un talmeș-balmeș viu, împrăștiat pe diverse planuri, și în osteneala și agerimea exploratorului rezidă meritul de a nimeri „trouvaille“-ul. În dibăcia lui îl valorifică, indiferent dacă e o piesă ce se impune de-a dreptul prin dimensiunile ei mari sau o aripă de libelulă, ce devine somptuoasă draperie prin magia ocheanului fotografic mânuit cu talent.
A aborda numai subiecte elefantine e o deprindere plină de riscuri, o dată și o dată. Fiindcă vine momentul când fatal vei fi obligat să trișezi publicul, să te trișezi pe tine, ridicând ca atleții epuizați haltere de carton.
În treacăt fie zis, talentul nu e o însușire de prisos în nicio meserie, darmite în a scrisului, pe care-l diferențiază de „fotografia-amator“, de procesul-verbal. Dacă-l posezi, nu e nevoie să abordezi teme spectaculoase, teme-ihtiozaur, ci o simplă potcoavă.
… Ai văzut cum se făurește o potcoavă? Da, e mai greu să „scoți efecte“ din bucățica asta modestă de metal decât dintr-o locomotivă. Aceasta din urmă, ca să zic așa, se impune de la sine, se instalează arătos pe… cinci coloane de gazetă. Potcoava e mai sfioasă, se oferă mai greu și de aceea socot că prezentarea ei e o încercare de virtuozitate pentru un ziarist înzestrat.
Realizarea unei atari intimități nu se dobândește fulgerător, potrivit rețetei reporterului grăbit. De aceea, „festina lente“, îl sfătuiesc pe tânărul ce se consacră reportajului. Nu numai pe el, ci și pe turistul curios să surprindă în escapadele sale și altceva decât un peisaj pitoresc, îl povățuiesc să nu se grăbească.
